Amintiri ale destinului prezent

"Poate că n-ar fi trebuit să fiu pescar! ... Dar pentru asta am fost făcut " (Ernest Hemingway : "Bătrânul şi marea ")

de Dinu-Florin, Vineri, 25 Februarie 2011, 365 afisari, rating maxim

Este o vreme a vorbelor si o vreme a faptelor, spune o zicala , dar mai exista si o vreme a vorbelor despere fapte . O vreme a amintirilor , o vreme in care dam la o parte paienjenisul dens al trecutului ca sa scoatem din nou spre stralucire , in lumina noua a aducerilor aminte , acele intamplari atat de dragi noua , acele fapte, care , chiar daca fizic au trecut ,consumandu-se sub inexorabila curgere a  timpului, pentru noi sunt inca prezente ,sunt inca in inimile noastre si ne incalzesc ori de cate ori dam peste ele cand rascolim prin sertarele pline cu imagini din trecut din subconstientul nostru.

Este placut sa –ti amintesti si este si mai placut sa povestesti si altora lucrurile care-ti sunt dragi. Ori , pentru noi , pescarii , ce poate fi mai placut decat amintirile legate de minunatele clipe petrecute pe diverse maluri de apa in cautarea pestilor capitali. Amintirile drilurilor uneori la limita rezistentei fizice avute cu pestii bataiosi iti fac sa ti se incordeze involuntar , chiar si acum la distanta mare de timp, muschii .Inima pompeaza mai repede sangele prin venele care incep sa pulseze, nervii ti se intid la maxim , valul placut de adrenalina te cuprinde iar , numai amintindu-ti cele candva intamplate . Si sa nu uitam ca doar reconstituind trecutul putem descifra viitorul .

Probabil foarte putini scriitori au reusit sa descrie cu mare exactitate diversele trairi ale unui pescar in timpul unei partie de pescuit. Sunt experiente mai presus de cuvinte, sunt clipe care doar se traiesc .

In fiecare dintre noi pescarii exista cate un mic “ Santiago”, celebrul pescar din minunata opera a lui Ernest Hemingway : “Batranul si marea “, pescar care nu si-a pierdut rabdarea si increderea in sine nici dupa optezi si patru de zile in care nu a prins nici un peste. Niciodata nu trebuie sa descurajam , oricand  poate aparea si  “ merlinul “  nostru urias. Trebuie doar  sa fim mereu pregatiti , sa fim atenti si , chiar daca uneori marele peste ne scapa trebuie sa avem taria sa ne putem raspunde intocmai ca acel batran pescar dupa ce a fost atacat de rechini si s-a intrebat singur “Și ce te-a înfrânt?” – “ Nimic …am iesit prea in larg”. Deci trebuie sa ne recunoastem greselile , trebuie sa invatam din ele si mai ales trebuie sa nu le mai repetam.

Caci nimeni si nimic nu poate sta in calea unei vointe ferme si a unei maiestrii ce tinde spre arta . Nimeni si nimic nu ne poate impiedica sa visam , sa speram . De aceea trebuie sa ne pregatim mereu si constant pentru a fi din ce in ce mai buni in ceea ce facem. Sa nu uitam niciodata ca acesta e destinul nostru .

 “Poate că n-ar fi trebuit să fiu pescar! ……. Dar pentru asta am fost facut “