Pescărușul albastru

Articol de Dinu Florin Cirstean, luni, 18 martie 2013


Pescarusul albastru

Pescărușul albastru (Alcedo atthis) este o pasăre care face parte din familia Alcedinidae reprezentată printr-o singură specie în Europa. Mai este cunoscut si sub denumirea de „Regele Pescar” (Kingfisher). Vietuieste pe malul apelor curgătoare repezi sau a celor stătătoare cu apa clară unde trăiesc pești. Hrana principală sunt peștii mici, insectele acvatice, larvele acestora dar și crustaceii mici și mormolocii.

 

Habitat

Habitatul Pescarusului albastru cuprinde zone vaste din Europa, Asia, si Africa de nord, in principal sub paralela 60°N. Specia se reproduce pe majoritatea teritoriului Europei si Asiei, dar in Africa de nord, in general, este doar in "vizita", in sezonul rece. Sa retinem ca exista si exceptii, anume zonele de coasta ale Marocului si Tunisiei.

Frecventeaza arbustii si tufisurile ce au crengi atarnand deasupra apelor putin adanci, acesta fiind locul lor de vanatoare. Pe timpul iernii, prefera zonele de coasta, adesea hranindu-se in estuare, porturi si de-a lungul malurilor stancoase. In zonele tropicale, indivizii din familia Alcedinidae se regasesc pe malurile apelor incet curgatoare, in mangrove si mlastini.

Zonele de reproducere si arealul Pescarusului albastru

Pescarusul albastru este un important membru al ecosistemului, el fiind un bun indicator al starii de sanatate a apelor dulci. Densitatea populatiei pe zone este in stransa legatura cu limpezimea apelor, prezenta arbustilor si tufisurilor pe maluri, acesti factori fiind foarte importanti in localizarea prazii. De asemenea, aceste zone cu populatie densa, sunt un indicator direct al calitatii apei. Regularizarea cursurilor de apa poate distruge aceste habitate, in special indiguirea cu maluri artificiale reduce foarte mult populația de pești, reptile amfibiene, păsări și astfel zona riverană este pierduta. Habitatele pot tolera un anumit grad de urbanizare, cu condiția ca apa sa ramana curată.

Această specie este rezidenta în zonele în care clima este blanda pe tot parcursul anului, dar trebuie să migreze, după reproducere, din regiuni cu condiții de îngheț în timpul iernii prelungite. Cele mai multe păsări ierneaza în părțile de sud a zonelor de reproducere, dar cateva traverseaza Marea Mediterană în Africa sau călătoresc peste munții din Malaezia înspre Asia de Sud. Pescarusii migreaza în principal pe timp de noapte. Speciile prezente in Siberia trebuie să călătorească cel puțin 3.000 de km (1.900 mile) între locurile de reproducere și zonele de iernare.

 

Reproducere

Pescarusul Albastru este foarte teritorial. Consuma zilnic 60% din greutatea corporala, asadar este esential sa aiba controlul unui fragment de apa. Este solitar in cea mai mare parte a anului, adapostindu-se singur in desisuri. Daca un alt pescarus intra pe teritoriul lui, pot aparea lupte, lupte violente in care pasarile incearca sa prinda ciocul celeilalte si sa o tina sub apa.

Formează perechi în toamnă, dar fiecare pasăre își păstrează un teritoriu separat, în general, de cel puțin 1 km lungime si până la 3,5 km, teritorii care nu sunt unite până la primăvară.

Reproducere pescarus albastruCurtarea este inițiată de mascul, acesta urmareste femela chemand-o in continuu. Urmeaza hrănirea rituala iar apoi, de obicei, copulația.

Cuibul este format într-o vizuină, excavata de către ambele păsări ce formeaza perechea, intr-un mal verticală de inaltime redusa, sau, uneori, o carieră de piatra sau alte taieturi verticale. Intrarea este dreaptă, ușor înclinata, in mod normal are 60-90 cm lungime și se termină într-o cameră extinsă. Aceasta camera adaposteste cuibul propriu-zis, ea nu este căptușita dar se acumulează în curând un strat de resturi de pește și excremente.

Femela de Pescarus Albastru depune intre 5 si 7 oua. Sunt de culoare alba, lucioase, avand 1,9 cm latime, 2,2 cm inaltime si cantarind aproximativ 4,3 grame din care 5% reprezinta greutatea cojii. In majoritatea cazurilor, unul sau doua oua nu eclozeaza, ele neputand fi acoperite de parinti. Ambii parinti clocesc ouale pe parcursul zilei, dar noaptea, doar femela clocest. Cand clocesc, stau indreptate catre iesire, neclintite, precum intr-o stare de transa. Perioada de incubatie este de 19-20 zile iar puii ce eclozeaza vor mai sta in cuib pentru inca 24-25 zile. Cand cresc suficient, puii vin la intrarea in vizuina pentru a fi hraniti. In fiecare sezon, pot fi crescute doua pana la trei exemplare.

 

Supravietuire

Pentru puii de Pescarus Albastru, dupa ce-si iau zborul, primele zile sunt riscante. In cadrul primelor plonjari dupa prada, penele se pot uda, nemaiputand sa-si ia zborul si astfel se ineaca. Tinerii sunt alungati de catre parinti de pe teritoriile lor, iar multi dintre ei, pana la acea data nu au invatat sa pescuiasca. Astfel, doar jumatate din ei supravietuiesc in pimele 2 saptamani, fara suportul parintilor. Majoritatea pescarusilor albastri mor din cauza frigului, a lipsei de hrana. O iarna severa poate duce la o scadere semnificativa in numarul de pasari. De asemenea, inundatiile din timpul verilor pot distruge cuiburile sau face pescuitul dificil. 

Doar un sfert din puii pescarusului supravietuiesc pentru a se putea reproduce anul ce urmeaza, dar este suficient pentru a mentine populatia. La fel, doar un sfert dintre pasarile mature supravietuiesc dupa primul sezon de imperechere pana la urmatorul. Foarte putine pasari traiesc mai mult de un sezon de imperechere. Recordul pentru aceasta specie este de 21 de ani.

Alte cauze ale decesului sunt pisicile, sobolanii, accidentele cu autovehicule, geamuri, interventia omului ce duce la deranjarea cuiburilor, inclusiv interventia draglinelor. Sunt foarte vulnerabile la substantele chimice folosite in industrie si agricultura.

In epoca victoriana, aceasta specie era vanata intensiv pentru a fi impaiata si afisata in vitrine de sticla si pentru utilizarea penelor in procesul de fabricatie a palariilor. Naturalistul englez William Yarrell descria practica din zonele rurale unde aceasta pasare era ucisa si atarnata cu o sfoara in ideea ca se va roti si va indica directia din care va bate vantul. De asemenea, pescarii obisnuiau sa foloseasca penele pentru crearea mustelor artificiale dar aceasta este o chestiune ce tine de trecut.

 

 

Hranire

Pescarusul albastru mod hranirePescarusul Albastru vaneaza pesti mici, stand pe o ramura sau de pe mal, de la o inaltime de 1-2 metri, cu ciocul in jos in cautarea prazii. Cand detecteaza hrana, isi alungeste gatul pentru a estima distanta si plonjeaza perpendicular cu suprafata apei pentru a captura prada, de obicei nu mai mult de 25 cm sub suprafata apei. Sub apa, aripile sunt desfacute iar ochii sunt deschisi, fiind protejati de cea de-a treia pleoapa, transparenta. Se ridica la suprafata apei unde-si ia zborul si aterizeaza inapoi pe ramura de unde a initiat atacul. Pe ramura, potriveste pestele in cioc astfel incat sa-i atarne capul si il loveste de ramura pana nu mai misca. Pe urma repozitioneaza pestele astfel incat sa-l poata inghiti, cu capul inainte. Pe parcursul unei zile, de cateva ori, Pescarusul Albastru regurgiteaza mici pelete formate din oase si alte ramasite nedigerabile.

Hrana e reprezentata in general de pesti de pana la 12,5 cm lungime iar media este de 2,3 cm dintre care amintim albitura, biban, pastrav. Din hrana consumata, 60% sunt pesti iar restul de 40% sunt insecte acvatice precum larvele de libelula, gandacii de apa iar pe perioada iernii crustacee, incluzand aici crevetii de apa dulce.