Hei, verifică aplicația Eu, Pescar!

Nu este o rețea de socializare, nu este un loc unde să te lauzi dar o aplicație de tip asistent personal, gratuită, ce-ți permite să memorezi toate partidele tale de pescuit. Informațiile introduse sunt private, ale tale, stocate securizat pe servere de tip Cloud. Click aici, deschide pagina aplicației în Magazinul Play sau aici pentru pagina aplicației în App Store

Echipament, nada , momeli , tehnica

Articol de Dinu Florin Cirstean, sâmbătă, 26 februarie 2011

Se aplică speciei: Scobar

Scobarul (Chondrostoma Nasus ) , numit popular si „ mate negre” datorita pielitei negre cu care sunt acoprite intestinele sale , este un peste  care , chiar daca nu impresioneaza prin dimensiuni ( rar ajungand la greutatea de 2 kg) este capabil sa ofere pescarului driluri foarte placute. Un pescar experimentat isi va da seama cu siguranta daca are in carlig un scobar inca imediat dupa inteparea acestuia , datorita stilului inconfundabil al acestui peste de a scutura din cap atunci cand simte ca se incearca scoaterea sa fortata din mediul sau natural. Din aceasta cauza , daca nu este intepat coresunzator scobarul va scapa usor din carlig.Asadar intepatura in cazul scobarului trebuie sa fie foarte prompta si in acelasi timp ferma.

Bologneza, ca si in cazul pescuitului la mreana , trebuie sa fie una cu actiune rapida de varf. Vom folosi bologneze usoare cu lungimi pornind de la 6 pana la 8 sau chiar 9 metri. Datorita firii sale deosebit de capricioase scobarul reprezinta o mare provocare in randul pescarilor la bologneza. Exista zile cand efectiv obosesti dn cauza drilurilor , cand scobarul se hraneste intens dar si zile cand acesta refuza cu indarjire sa se atinga de momeala oferita indiferent care ar fi aceasta . Sunt acele zile cand iese la „oglindit”  pe vaduri, „ rasturnandu-se” pe o parte , sclipind astfel in bataia soarelui.

Fiind un peste gregar este de presupus ca atunci cand reusim sa prindem unul dintr-un loc , sa insistam pe acel loc pentru ca sunt si altii cu siguranta in acea zona.

Firele folosite variaza ca grosime in functie de sezon si de claritatea apelor. Stiut fiind faptul ca scobarul se hraneste practic pe tot parcursul anului aproape constant ( vara si toamna ritmul de hranire este insa mai mare decat in celelalte anotimpuri ) vom alege firele si in functie de anotimp. Iarna , deobicei apele sunt scazute si foarte limpezi. In acest caz se impun fire dcu diametrul de 0.14 maxim 0.16 mm, cu forfac de 0.06-0.10 mm .Si carligile trebuie sa fie de marimi mici ( nr. 14-16) , foarte fine si foarte ascutite ( pentru a asigura o intepare buna a pestelui). Daca nu pescuim in curent foarte puternic, o pluta de 2 - 2.2 grame este perfecta. Echilibrarea liniei se face cu un plumb culisant ( cat mai fusiform posibil) , un opritor din silicon , o alica langa vartej ( legatura dintre linia pricipala si forfac o vom face numaidecat printr-un vartej simplu , fara agrafa de marime cat mai mica, deorece pescuim in curent si riscam sa ni se rasuceasca firul ). Ca si in pescuitul mrenei este foarte importanta folosirea „alicei de contact’ pe forfac. Forfacul va avea o lungime de aproximativ 40 de cm. Alica de contact o vom monta initial la jumatatea acestuia , coborand-o sau ridicand-o apoi in functie de intensitatea cu care se hraneste pestele ( cu cat pestele este mai mofturos , cu atat vom ridica alica de contact mai sus) . Opritorul de silicon il vom pozitiona la jumatatea distantei dintre pluta si vartej . Gasirea adancimii optime de pescuit este poate lucrul cel mai greu de realizat in pescuitul scobarului , orice centimetru in plus sau in minus poate avea rezultate foarte importante in desfasurarea partidei de pescuit. Eu unul recomand o atenta tatonare a terenului pe care se va pescui pentru a sti cu certitudine adancimea apei pe o lungime de 30-40 de metri. Eu unul folosesc un plumb pe care-l agat de carlig si in functie de modul cum se prezinta pluta in timpul deplasarii in curent ( scufundari sau ridicari ) imi dau seama cum este fundul albiei in zona unde vreau sa pescuiesc. Vom incerca sa retinem cat mai mult linia in curent ,deoarece scobarul, hranindu-se cu precadere pe fundul apei , trebuie sa aiba suficient timp pentru a vedea si apuca momeala. Iarna putem folosi cu precadere larvele de libelula ( chironomodele)  dar si viermusii  si chiar ramele subtiri si rosii de gunoi. Nadirea va fi una foarte usoara cu bulgari mici de nada aruncati la intervale relativ mari de timp. Ce este extrem de important in acest anotimp este modul cum echilibram pluta ( de recomandat pluta de tip „morcov”). Aceasta trebuie astfel echilibrata incat sa ramana la vedere doar foarte putin din ea . Muscatura scobarului in anotimpul rece este foarte anemica, uneori pluta face o scurta oprire , alteori are un mic tremur si doar rar se scufunda usor. Fiind echilibrata in modul descris de mine mai sus , muscatura va fi mult mai vizibila decat in cazul unei echilibrari defectuoase .

Primavara , apele fiind deobicei cu debitul crescut si mai tulburi ( datorita topirii zapezilor) se poate face rabat de la finetea echipamentului .Se pot folosi fire cu diametru mai mare (0.18-0.20) , carlige nr. 14-12 , lingimea forafacului poate fi mai mica ( 20-30 cm) .

Pe ape tulburi se prinde foarte bine la rame ( rosii de gunoi sau de pamant) .

Vara scobarul se hraneste mai intens , nadirea va fi una grea ( pentru ape cu curent puternic) , facuta in amonte de locul in care pescuim. Daca iarna este bine sa mai nadim din cand in cand cu viermi folosind prastia , vara acest lucru nu ar face decat sa atraga obletii . asadar vom ingloba viermii ( prferabil morti) in nada. Pentru a spori greutatea nadei ( de preferat nada din comert , speciala pentru scobar si mreana ) folosim pamant si in bulgarele de nada putem pune si pietre. Vara se prinde bine la viermi , rama, cus-cus, grau fiert, arpacas, carabete , racusor,  bobita de mamaliga ( amestecata cu paine si diferite arome ) , bobita de paine, boabs de porumb in lapte ,etc. Marimea plutei o vom alege in functie de viteza de curgere a apei , de la 2.5 pana la 5 grame in apele cu curent mic pana la mediu si plute grele (6-8 grame ) in apele cu curenti puternici .

Toamna este bine sa folosim in nada , pentru a-i spori atractibilitaea sange inchegat sau praf de sange din comert. Bucatile de splina de porc tocate marunt si adaugate in nada au un efect puternic in atragerea pestelui in locul unde pescuim. Pe carlig ( nr. 10-12 ) punem buchete de viermi . Este momeala cea mai apreciata de scobari toamna.

In aceste anotimpuri ( primavara , vara , toamna ) muscaturile scobarilor devin mai violente manifestandu-se de multe ori prin scufundarea totala a plutei .

De foarte multe ori la scobar trebuie sa se pescuiasca cu montura „ taraita „ pe fundul apei .

Un stil de pescuit foarte intresant la scobar este atunci  cand , avand foarte multa mancare in apa ( „matreata verde”  de pe pietre pe care o „ paste”) refuza sa se hraneasca cu alte momeli.Acest lucru se intampla in verile secetoase si foarte calduroase. Atunci vom pescui cu cel mai fin echipamnet posibil scobarul cu „ matreata” pusa in carlig. Muscaturile abia daca vor fi vizibile in acest stil de pescuit si rateurile sunt mai multe decat deobicei, de aceea multi pescari prefera sa se orienteze spre capturarea alotor specii de peste decat sa incerce asa ceva.

Dimensiunea minima la care poate fi retinut scobarul este de 20 cm.