Chefal - Mugil Cephalus

Labanul se pescuieste cu petactarul, unealta aruncata cu mana la o distanta de 30-40 m, in apa cu o adancime de 2-4 m, firul fiind tinut in mana pentru a fi recuperat tot cu mana la primele muscaturi ale pestelui. Firul se recupereaza repede, fara sa se slabeasca, pentru a nu da posibilitate pestelui sa scape din carlig. Unealta se confectioneaza astfel: pe un nailon de 0,40-0,50, cu o lungime de 40-50 metri, care are la capat un plumb de 35-40 g, se leaga 3 carlige, cu strune de 10-15 cm, la o distanta de 15-20 cm intre ele. Pe carlige se pune ca nada un miriapod marin denumit de catre localnici "rama de mare". Acest miriapod traieste la adancimi mici pe malul marii, pe fund namolos. Dupa ce au fost culese din mare, "ramele de mare" se pastreaza in felul urmator: se presara bine cu nisip curat si uscat si se pun intr-un recipient metalic (cutie de ness, etc.), alternand straturile de rame cu cele de nisip umed. Ultimul strat din cutie trebuie sa fie de nisip umed, dispus intr-un strat gros, pentru a preveni moartea si uscarea ramelor. Cu petactarul se pescuiesc vara exemplare mari de labani. Pestele are buzele mai putin rezistente la solicitare fizica, ca atare se pot rupe usor. De aceea, pentru a nu-l scapa, se scoate in mod obligatoriu din apa cu minciogul.
Labanul se mai pescuieste de catre amatori si cu pluta, cu o varga de bambus de 3-4 m, de care se leaga un fir de nailon de 3-4 m lungime si 0,20-0,26 grosime. La capatul firului se leaga un plumb, iar deasupra plumbului, la o distanta de 15 cm, cu doua strune de 10-15 cm lungime, se leaga doua carlige mai mici decat cele folosite la petactar. Deasupra celor doua carlige se pune o pluta culisanta, astfel reglata incat plumbul sa pluteasca la 20 cm deasupra fundului marii. La pescuitul cu pluta se prind in general exemplarele mai mici de laban care se apropie de zona tarmurilor noastre.
Lungimea minima admisa la pescuit: 25 cm 

 

Secţiune adăugată de Adrian Stefan, 12 aprilie 2012, ultima modificare: Radu Pop, 13 aprilie 2012

Corpul este alungit, gros, capul mare, comprimat dorso-ventral. Ochii sunt prevazuti cu pleoape adipoase bine dezvoltate, translucide, care acopera globul ocular aproape in intregime, lasand pupilei numai o deschidere verticala foarte redusa, ceea ce este caracteristic speciei. Gura este mica, terminala, cu buza superioara putin ingrosata. Corpul este acoperit cu solzi mari, dintre care cei din regiunea capului si de pe dorsala sunt prevazuti cu niste canale, iar cei de pe cap au si niste mici tubulete. La baza inotatoarelor pectorale se afla cate un solz mare si dur.
Spatele labanului este cenusiu-brun-albastrui cu reflexe aurii, iar pe laturi se vad 12 dungi longitudinale, dintre care 7-8 se intind pana in regiunea dorsala. Abdomenul este argintiu. De multe ori la baza pectoralei se vede o pata neagra. Dorsalele si caudala sunt cenusiu-verzui, ventralele albe, iar pectoralele si anala cenusiu deschis. 

 

Secţiune adăugată de Adrian Stefan, 12 aprilie 2012, ultima modificare: Radu Pop, 13 aprilie 2012

Dintre chefali, labanul creste cel mai mare ca talie, in mod obisnuit masoara 25-30 cm si 1,5-2 kg. In Marea Neagra, cu totul exceptional, atinge lungimea de 60-65 cm si greutatea de 3-3,5 kg, dar in alte mari s-au pescuit si exemplare de 1 m, cu o greutate de pana la 10 kg.
Labanul traieste 18-22 ani. 

 

Secţiune adăugată de Adrian Stefan, 12 aprilie 2012, ultima modificare: Radu Pop, 13 aprilie 2012

Labanul (denumit si chefal de catre localnici) este o specie care traieste aproape in toate marile si oceanele din zonele tropicale si subtropicale, in Romania se gaseste de-a lungul intregului litoral si patrunde si in aproape toate lacurile litorale (Razelm-Sinoe, Zmeica, Tabacarie, Tatlageac, Mangalia). 

 

Secţiune adăugată de Adrian Stefan, 12 aprilie 2012, ultima modificare: Radu Pop, 13 aprilie 2012