Lipan - Thymallus Thymallus

Descriere

Este răspândit în aproape toată Europa, iar în România îl întâlnim în râurile de munte cu debit mai mare. În aceste ape trăieşte foarte aproape de zona păstrăvului pe care uneori o încalcă, deşi preferă apele ceva mai calde şi mai domoale. Îi plac fundurile pietroase unde stă la pândă aşteptând să îi treacă prin apropiere vreo gâză cazută pe apă.

Reprezentant al salmonidelor, se distinge uşor de celelalte specii prin talia sa elegantă, formatul fusiform şi înotatoarea sa dorsală foarte mare, împodobită cu mai multe puncte galben-verzui sau negre, aşezate pe 3-4 rânduri. Obişnuit, are o lungime de 30-35 cm, rareori ajungând până la 50 cm şi o greutate de 400-500 g, dar şi 1 kg şi chiar peste. Gura este mică, transversală şi uşor protactilă, plina cu dinţi mici, ascuţiţi, dispuşi pe un singur rând pe maxilare şi câte o grupă de dinti mărunţi pe prevomer şi palatine. Are linia laterală completă, aproape rectilinie, corpul este zvelt, acoperit cu solzi măricei (mai mici pe partea ventrală) şi punctat rar şi neregulat cu negru. Înotatoarea de pe spate ( dorsala ) este foarte bine dezvoltată, cu marginea rotunjită în partea anterioară şi dreapă în cea posterioară. Pectoralele sunt ascuţite, iar ventralele uşor rotunjite. Marginea analei este convexă anterior şi concavă posterior. Asemanător celorlalte salmonide şi lipanul prezintă înotatoarea adipoasă. Capul şi partea dorsală este cafenie, laturile corpului galbene cu luciu metalic sau argintii cu reflexe vinetii, pe partea ventrală albă-argintie, batând în unele cazuri până la roşu, înotătoarea ventrală şi anală roz-violaceu, iar dorsala cenuşie cu pete dispuse sub forma unor dungi longitudinale.

Lipanul nu are nici pe departe voracitatea pastravului si este mai puţin sperios decât acesta. Hranindu-se cu insecte şi crustacee de talie mică, lipanul este nevoit sa-şi caute hrana în permanenţă. De aceea, în locurile în care muscăresc lipanii se găsesc în număr mare. Pot fi observaţi în apropierea fundului apei, ferindu-se de curent după vreo piatră sau rădăcină, de unde se ridică fără sfială să-şi culeagă prada. Lipanul apucă musca de pe suprafaţa apei uneori pruntr-un salt plin de vioiciune, alteori parcă în joacă, urmarind-o din imediata apropiere, lasându-se în voia apei, pentru ca apoi să se hotarască să o soarbă rostogolindu-se pe spate.

Lipanii tineri, mai puţin selectivi şi mai nerăbdători, sfârşesc atacul printr-o răsturnare laterală, dar, chiar şi aceştia, sunt mai puţin grăbiţi decât păstrăvul. Este secvenţa tipică de prindere a unei muşte ce pluteşte, în zona apelor limpezi, cu locuri suficient de adânci şi curent slab. În râurile mari, cu debit bogat, lipanii se găsesc în zonele de prundiş culegând larve şi nimfe.

Comportamentul lipanului, ca şi al altor specii, se schimbă atunci când apa este tulbure. După ploaie lipanii se retrag pe lângă malurile cu ape învolburate ori se aţin în cozile de şuvoi, nelăsând sa îi scape nici una din gâzele duse de curent.

Ajunge la maturitatea sexuala la varsta de 3 ani, când primăvara, începâ nd din martie până în aprilie, femela depune 6.000-7.000 icre/kg greutate vie, de culoare galben-portocalie, cu diametru de 2,5-3,5 mm. Incubaţia durează 20-30 zile, dupa care are loc eclozionarea.

Puietul se hrăneşte la început cu microorganisme, după care trece treptat la consumul de larve de insecte acvatice, insecte aeriene, crustacee, dar ocazional cu icre şi puiet de peşte. În primul an de existenţă poate atinge dimensiuni de 15 cm lungime si 20-22 cm în cel de al doilea an. Preferă să stea în curentul slab al unor bulboane , sub crengi căzute în apă sau chiar sub mal, de unde pândeşte victima

În sezonul rece, caută locurile mai adanci, mai linintite şi mai sigure. Lipanul işi caută hrana atât în interiorul apei, cât şi în afara acesteia. Insectele aeriene le prinde din zbor, sărind afară din apă, deosebit de spectaculos.

Lipanul este unul din cei mal valorosi peşti din apele de munte, carnea sa este albă , gustoasă şi bogată în substanţe nutritive gustul ei fiind considerat chiar superior celei de păstrăv

Se pescuieşte în exclusivitate cu undiţa şi reprezintă unul dintre cei mai spectaculoşi peşti în pescuitul sportiv.

Lungimea minimă admisă la pescuitul lipanului este de 25 cm

Secţiune adăugată de Dinu Florin Cirstean, 2 septembrie 2010, ultima modificare: Radu Pop, 17 februarie 2017

Capturi la Lipan

Nicio captură înregistrată pentru specia Lipan

Fii primul care o face: click aici și rămâi în istorie, înregistrează captura ta!

Fotografii Lipan

Galeria acestei specii cuprinde 5 fotografii. Mergi la indexul galeriei foto.

Lipan - lipan_lipan.jpg

duminică, 22 august 2010

Lipan - lipan_adrian__10_.jpg

marţi, 9 octombrie 2012

Lipan - lipan_dril_lipan.jpg

duminică, 3 februarie 2013

Lipan - lipan_image_142.jpg

joi, 23 septembrie 2010

Lipan - lipan_mica.jpg

sâmbătă, 5 martie 2011

Partide publice ce includ specia Lipan:

Nicio partidă (publică).

Unde găsim specia Lipan ?

Beliş, jud. Cluj
loc de pescuit in Italia Sansepolcro, Italia
loc de pescuit in Italia Montecastelli, Italia
loc de pescuit in Italia Scheggino, Italia
Se afişează maxim 20 locaţii, aleator. Pentru lista tuturor locaţiilor unde se regăseşte o specie anume, foloseşte motorul de căutare din cadrul locurilor de pescuit.

Articole din enciclopedie

Niciun articol asociat.

Reţete culinare

Nicio reteta.



Specia "Lipan" a fost adaugată în enciclopedie de către Radu Pop la data de 18 iulie 2010

Ultimua contributie la "Lipan": Radu Pop, 17 februarie 2017, ora 11:20

Lista capturilor în România la Lipan

Lista capturilor externe la Lipan