Păstrăv indigen - Salmo Trutta Fario

Descriere

Este , pe departe , reprezentantul cel mai frumos si mai graţios al pastrăvilor. Mai este numit şi păstrăvul comun. Este prezent aproape în intreaga parte nordică a lumii , fiind considerat unul dintre cei mai valoroşi peşti al apelor de munte. În ţara noastră este raspândit în cursurile superioare ale tuturor râurilor şi pâraielor ce izvorăsc de la munte, precum şi în unele lacuri montane.

Format corporal fusiform, cu corpul plin şi musculatură bine dezvoltată. Botul este scurt, cu gura largă, terminală, sau usor subterminală, bine tapetată de dinţi puternici si curbaţi spre înapoi (vai de peşişorul neatent care ajunge în gura sa , nu mai are nici o şansă de scăpare).  Marginea dorsalei este dreaptă, cea a analei uşor convexă, înotatoarele pectorale si ventrale sunt scurte şi rotunjite. Înotătoarea caudală este slab escavată, iar în spatele înotătoarei dorsale, deasupra înotătoarei anale, putem remarca înotatoarea adipoasă.

Corpul este acoperit de solzi marunţi cu excepţia capului şi a operculelor. Obişnuit are 15-30 cm si

150-500 g, dar poate ajunge la 40 cm si până la 1 kg greutate.

Culoarea variază foarte mult, în functie de pararnetri mediali, vârsta, maturitate sexuală, zone umbrite etc. Culoarea generală este pe un fond verde măsliniu şi galbui mai închis pe partea dorsală şi mai deschis pe flancuri şi în zona ventrală. Flancurile corpului sunt  tapetate cu pete negre, dispuse în şiruri longitudinale neregulate. De asemenea, sunt prezente câteva pete negre şi in regiunea capului. Pe mijlocul flancurilor, mai precis în jurul liniei laterale, sunt prezente pete roşii, inconjurate de o margine albă, îngustă. Înotatoarea dorsală şi caudală sunt cenuşii, dorsala tapetată cu pete mici negre. Pectoralele şi ventralele, la fel ca şi anala, sunt cenuşii-galbui, iar caudala nepatată.


Se reproduce din octombrie până în decembrie, la o temperatură de 8° C, când coloraţia corpului devine foarte intensă. În această perioadă migrează în amonte, unde depune 1.000-2.000 icre/ kg greutate vie, cu un diametru de 4.5-5 mm.

Hrana constă din insecte, peşti si alte componente zooplanctonice.

Toamna migrează în amonte spre izvoare, unde caută locuri cu prundiş mărunt, pentru a-şi depune icrele în mici gropiţe săpate cu ajutorul cozii.Maturitatea sexuală o ating la 2-3 ani, masculul mai repede decât femela. Coloritul lor devine mai aprins, teama instinctivă dispare, la fel şi foamea După reproducere, coboară din nou în locurile inţiale. Preferă zona cascadelor şi locurile cu oxigenare putemică, fiind mai activ noaptea decât ziua.

În conditii obişnuite păstrăvul indigen ajunge la 20 cm în cel de al treilea an (dimensiune admisă la pescuit). În mediu prielnic creşterea este mult mai rapidă, păstrăvii trecând de 20 cm în mai puţin de 2 ani.

Este unul dintre cei mai valoroşi pesti din apele noastre, deoarece are o carne foarte gustoasă, lipsită de oase. Se pretează la reproducerea artificială şi la creşterea în captivitate în păstrăvării sau viviere flotabile.Fiind pretenţios faţă de condiţiile de mediu, având nevoie de ape limpezi şi reci a căror temperatură sa nu treacă de 17-18 grade, bogate in oxigen, păstrăvul s-a restrans considerabil urcând spre paraie şi izvoare.

Pestele agreează numai apele limpezi, cristaline, iar în locurile unde s-a semnalat chiar şi cea mai mica poluare, populatia de păstrăv indigen scade imediat în mod simţitor. O acţiune nefastă asupra păstrăvului o au şi defrişările neraţionale ale zonelor împadurite. Apele provenite din ploi se varsă fără a întâlnii vreun obstacol pe pantele defrişate, varsându-se direct in râuri, împreună cu elementele spălate din sol. După cate o aversă puternică de ploaie de acest fel, râurile rostogolesc la vale în albia lor bolovani mari, păstrăvul neavând de multe ori scăpare în faţa acestora. Curenţii puternici de apă şi pietrele pe care le rostogolesc distrug icrele depuse, alevinii, locurile potrivite pentru depunerea icrelor, locurile de refugiu ale păstrăvilor, adică, spaţiul de viaţă al peştelui. Condus de instinct, păstrăvul se retrage de regula din apele devenite tulburi cu ocazia ploilor şi, în braţele mai limpezi ale râurilor, aşteaptă ca apele să se limpezească din nou pentru a se întoarce în locurile sale de origine.

În ultimii ani , odată cu aparitia a tot mai multor puncte particulare de prelucrare a lemnului , asa numitele “forestoare” , amplasate chiar în munţi , s-a semnalat o poluare accentuată a pârâurilor de munte cu resturie lemnoase (rumeguş) care sunt deversate de multe ori în acestea şi care , deşi sunt biodegradabile , fac mult rău populatiilor de peşte din acele ape , ele orprindu-se în branhiile acestora si sufocându-i. 

Lacom, bun înotăor şi acrobat, sare din ascunzişul său cu multă precizie, atacând din zbor insectele ce planează deasupra apei. Se hrăneşte şi cu larvele unor insecte ce stau ascunse în malurile apelor. La o vârstă mai înaintată, în caz de nevoie, atacă şi semenii lui mai mici sau alţi peşti învecinaţi. Dacă nu are suficientă hrană, părăseşte sălaşul stabilit, urcând spre alte locuri mai bogate ale pârâului.

Se pescuieşte cu muscă artificială, pipăind apa, cu momeli artificiale (pipăind apa sau la fund cu strună plumbuită) sau cu momeli naturale (râma roşie, cosaş, cărăbuş, muscă de urzici, vierme de brad, peştişori mici ca boişteanul si zglăvoaca).

Datele statistice din intreaga lume atestă că păstrăvul indigen are cei mai multi adepti în rândurile pescarilor sportivi. Explicaţia este relativ simplă: capturarea "fair-play" a acestui "cavaler" al râurilor montane constituie “şcoala cea mai înaltă a pescuitului sportiv”. Potrivit unei zicale englezesti de larga raspândire, pescuitul păstrăvului este de trei ori mai frumos decât al altor peşti deoarece:

1) peştele este frumos,

2) modul de capturare este frumos,

3) peisajul în care se desfaşoară pescuitul este frumos.

Secţiune adăugată de Dinu Florin Cirstean, 13 aprilie 2011, ultima modificare: Radu Pop, 17 februarie 2017

Capturi la Păstrăv indigen

37 cm, 0.7 kg

40 cm, 1.1 kg

38 cm, 0.8 kg

Fotografii Păstrăv indigen

Galeria acestei specii cuprinde 73 fotografii. Mergi la indexul galeriei foto.

Păstrăv indigen - pastrav-indigen_pcaturi__7_.jpg

sâmbătă, 29 august 2015

Păstrăv indigen - pastrav-indigen_pastrav__15_.jpg

duminică, 15 iunie 2014

Păstrăv indigen - pastrav-indigen_crim0012.jpg

marţi, 1 martie 2011

Păstrăv indigen - pastrav-indigen_pastrav10.jpg

duminică, 15 iunie 2014

Păstrăv indigen - pastrav-indigen_pastrav__12_.jpg

duminică, 15 iunie 2014

Păstrăv indigen - pastrav-indigen_adrian1409.jpg

sâmbătă, 2 martie 2013

Partide publice ce includ specia Păstrăv indigen:

3 buc, 0.8 kg, 6 decembrie 2015
7 buc, 0.7 kg, 31 mai 2014
16 buc, 2.5 kg, 26 iulie 2015
15 buc, 2 kg, 23 februarie 2014
1 buc, 0.3 kg, 25 octombrie 2015
1 buc, 0.2 kg, 27 septembrie 2014
8 buc, 1 kg, 1 iunie 2014
17 buc, 2.2 kg, 27 februarie 2013
12 buc, 4 kg, 16 noiembrie 2014
70 buc, 6 kg, 26 februarie 2013
17 buc, 1.2 kg, 12 iunie 2012
6 buc, 0.5 kg, 25 mai 2014
20 buc, 1 kg, 22 februarie 2015
15 buc, 0.5 kg, 27 februarie 2013
5 buc, 3 kg, 30 noiembrie 2014
14 buc, 2 kg, 7 mai 2013
3 buc, 0.85 kg, 8 decembrie 2014
20 buc, 2 kg, 13 iulie 2014
4 buc, 0.2 kg, 13 aprilie 2014
50 buc, 2 kg, 28 septembrie 2014

Maxim 20 partide, aleator, ale caror autori au setat nivelul de confidentialitate liber. Lista tuturor partidelor publice, aici.

Unde găsim specia Păstrăv indigen ?

Nicio locaţie de pescuit în baza de date care să cuprindă această specie. Trebuie să existe !
Cunoşti una ? Adaug-o !

Articole din enciclopedie

Niciun articol asociat.

Reţete culinare

Nicio reteta.



Specia "Păstrăv indigen" a fost adaugată în enciclopedie de către Radu Pop la data de 18 iulie 2010

Ultimua contributie la "Păstrăv indigen": Radu Pop, 17 februarie 2017, ora 11:41

Lista capturilor în România la Păstrăv indigen

Lista capturilor externe la Păstrăv indigen