Roşioară - Scardinius erythrorhtalmus

Descriere

Popular mai este denumită şi “babuşca roşie” sau “ocheană.

In Europa se intalneste din Anglia si sudul Suediei pana la Ural. In tara noastra este prezenta in Dunare, in toate raurile si lunca acestora, incepand cu zona colinara, in toate lacurile din regiunile de ses, in toate lacurile litorale, in ghiolurile si baltile din Delta Dunarii, in toate iazurile din Transilvania si Moldova, in toate lacurile de acumulare din zonele de deal si campie, in foarte multe brate moarte ale raurilor colinare si de ses etc.

Corpul rosioarei este alungit, comprimat lateral, de inaltime variabila, si acoperit cu solzi de marime mijlocie, bine fixati. Botul este scurt, gura mica, terminala, oblica in sus. Caudala este adanc scobita, cu lobi egali. Linia laterala este continua, putin apropiata de partea ventrala a pestelui. Ochii sunt adanc implantati, cu cate o pata rosie. Partea dorsala a pestelui este albastrui inchisa cu reflexe verzi sau cafenii, cateodata negricioase. Laturile pestelui sunt argintii, uneori cu luciu metalic sau albicios, partea ventrala este alba. Inotatoarele, exceptand cele ale exemplarelor tinere, au baza fumurie, iar varfurile rosii, cu o intensitate variabila, de unde si denumirea populara de rosioara. In mod obisnuit, rosioara are o lungime de 18-24 cm, mai rar atinge 35 cm, iar greutatea medie este de 200-300 g, dar poate ajunge si la 1-1,5 kg. Creste incet si valorifica prost hrana de unde si ritmul lent de dezvoltare.

Rosioara este o specie sedentara, care traieste in special in apele dulci, statatoare, unde se intretine in compania carasului, a linului si a platicii aproape de fundul apei, unde abunda vegetatia. Se gaseste in tot felul de ape stagnante, chiar si in cele salmastre, atat din zonele colinare, cat si din regiunile de ses. Se intalneste si in cele mai mici balti si brate moarte napadite de vegetatie, unde in anumite perioade cantitatea de oxigen dizolvat in apa scade la un nivel critic pentru viata pestilor. Deci, rosioara rezista la lipsa acuta de oxigen, in apele curgatoare se cantoneaza in coturile de apa cu cursul foarte lent si in bratele laterale ale acestora, ii plac fundurile maloase, cu mult detritus vegetal.

Atinge maturitatea sexuala la 3-4 ani. Se reproduce in perioada aprilie-iunie, iar in apele colinare chiar si la inceputul lunii iulie. Depune icrele la o temperatura a apei de 17-18°C. O femela depune 30000-150000 boabe de icre cu diametrul de 1-1,2 mm, roscate, care dupa fecundare se lipesc de plantele subacvatice. Alevinii se hranesc la inceput cu infusoria si rotatoria.

Rosioara adulta consuma in general hrana de origine vegetala (particule de plante, alge filamentoase, detritus vegetal) si mai putin zooplancton (Daphnia, Cyclops, Bosmina etc.), larve de insecte, viermi, mici racusori.

Rosioara are o carne calitativ inferioara.

Pescuitul rosioarei este un pescuit de finete care ofera momente placute pescarului.Se recomanda nadirea prealabila a locului de pescuit.

Rosioara joaca un rol foarte important in hrana stiucii, salaului, somnului etc. Este un peste folosit si ca nada vie.

Lungimea minima admisa la pescuit: 15 cm

Secţiune adăugată de Dinu Florin Cirstean, 28 septembrie 2010, ultima modificare: Radu Pop, 17 februarie 2017

Capturi la Roşioară

8 cm, 0.2 kg

24 cm, 0.25 kg

Fotografii Roşioară

Galeria acestei specii cuprinde 43 fotografii. Mergi la indexul galeriei foto.

Roşioară - rosioara_photo0241.jpg

vineri, 9 martie 2012

Roşioară - rosioara_prima.jpg

sâmbătă, 8 ianuarie 2011

Roşioară - rosioara_781__10_.jpg

miercuri, 14 martie 2012

Roşioară - rosioara_adrian0853.jpg

luni, 23 iulie 2012

Roşioară - rosioara_adrian0369.jpg

luni, 9 aprilie 2012

Roşioară - rosioara_foto_072.jpg

marţi, 3 aprilie 2012

Partide publice ce includ specia Roşioară:

120 buc, 4.5 kg, 2 mai 2012
30 buc, 0.6 kg, 26 februarie 2017
5 buc, 0.6 kg, 14 iunie 2013
5 buc, 1 kg, 9 septembrie 2012
5 buc, 0.3 kg, 4 iunie 2012
10 buc, 0.5 kg, 8 iunie 2013
5 buc, 0.1 kg, 19 iunie 2012
1 buc, 0.01 kg, 27 martie 2011
240 buc, 9.5 kg, 29 aprilie 2011
20 buc, 0.5 kg, 29 ianuarie 2017
30 buc, 1.5 kg, 22 ianuarie 2017
50 buc, 3 kg, 20 ianuarie 2017
20 buc, 0.2 kg, 4 aprilie 2012
45 buc, 2.25 kg, 27 aprilie 2014
3 buc, 0.1 kg, 10 iunie 2017
104 buc, 5 kg, 24 iunie 2012
2 buc, 0.6 kg, 15 mai 2011
10 buc, 0.1 kg, 4 aprilie 2012
2 buc, 0.1 kg, 18 iunie 2017
50 buc, 1.5 kg, 19 februarie 2017

Maxim 20 partide, aleator, ale caror autori au setat nivelul de confidentialitate liber. Lista tuturor partidelor publice, aici.

Unde găsim specia Roşioară ?

Sat Dabolt, com. Halmeu, jud. Satu Mare
Sântejude-Vale, jud. Cluj
Jibou, jud. Salaj
Augustin, jud. Covasna
Voila, jud. Braşov
Drăguşeni, jud. Satu Mare
loc de pescuit in Italia Capolona, Italia
Feldioara, jud. Braşov
Fărăgău, jud. Mureş
Noşlac, jud. Alba
Roman, jud. Neamţ
Siret, jud. Suceava
Dolhasca, jud. Suceava
Porumbacu, jud. Sibiu
Vadul Roşu, jud. Braşov
Com Racaciuni , sat Rastoaca si Dienet, jud. Bacău
Mânjești, jud. Vaslui
-, jud. Braşov
Vetel, jud. Hunedoara
Româneşti, jud. Botoşani
Se afişează maxim 20 locaţii, aleator. Pentru lista tuturor locaţiilor unde se regăseşte o specie anume, foloseşte motorul de căutare din cadrul locurilor de pescuit.

Articole din enciclopedie

Analiza comparata, un articol de Dinu Florin Cirstean

Reţete culinare

Nicio reteta.



Specia "Roşioară" a fost adaugată în enciclopedie de către Radu Pop la data de 18 iulie 2010

Ultimua contributie la "Roşioară": Radu Pop, 17 februarie 2017, ora 11:44

Lista capturilor în România la Roşioară

Lista capturilor externe la Roşioară