Din lumea peştilor
O să vă spun povestea stavridului lucios,
Cu solzii ca argintul, cu corpu-alunecos,
Ce nu-i, acolo-n mare, fiinţă de temut,
Dar printre răpitoare-i destul de cunoscut.
El pleacă să vâneze, cu dinţii ascuţiţi,
În preajma sa, guvizii înoată îngroziţi.
Se teme, când îl vede pe-aproape, o scrumbie
Sau o sardea micuţă, dar
iată o hamsie!
Surâde la ideea că are hrana-n faţă,
O urmăreşte-n grabă şi-ndată o înhaţă.
Povestioara noastră dramatic s-a sfârşit,
Căci un calcan feroce, pe loc, l-a înghiţit.
Morala:
La fel e şi la oameni, de ne gândim un pic,
Tot peştele mai mare-l înghite pe cel mic.
Citeşte din aceeaşi categorie:
Indemn, 19 decembrie 2017, Suflet de poet
Sfarsit de cariera?, 6 decembrie 2017, Simplu... inca ma gandesc...
Cugetarile unui val, 24 iunie 2014, Ce e val ca valul trece!
Pestele si pescarul, 24 iunie 2014, Fabula
EPISTOLĂ – Un strigăt din noapte, 12 august 2013, Daca voi orbi înseamnă ca m-au ales zeii să măresc întunericul. (Daniel Corbu)
Primavara sperantelor, 20 iulie 2013, "Primăvara este pentru suflet un surâs al infinitului" (Victor Hugo)
Cuvinte gri, 23 martie 2013, „Natura nu a trădat niciodată inima care a iubit-o.” William Wordsworth
Bătrânul, viaţa şi natura, 23 martie 2013, „Amintirea este întotdeauna un loc de întâlnire” Isabel Allende
Lumini în derivă, 23 martie 2013, Ironia supremă a vieţii este ca nimeni nu scapă de ea în viaţă. – (Robert Heinlein)
Un Om – Nea Florică, 11 martie 2013, „Un prieten, când e un om, întrece şi pe un frate”Homer