scrie

PASARI - PESCUILA

" Invinge durerea, razi cat se poate, caci tot la zi ajunge si cea mai lunga noapte...” (William Shakespeare)

de Dinu Florin Cirstean, Vineri, 27 Ianuarie 2012, 1387 afisari, rating maxim


   Intr-una din zilele trecute , trecute cam de multisor ce-i drept, inca de dinainte de primele brume mai serioase ale anului trecut ,adica de dinainte ca nucii sa ramana fara de frunzis , am avut o mica discutie cu al nostru coleg si “conducator de osti”, dl. Raducu Ioan Pop, o discutie purtata pe minunata inventie numita in limba lui Shakespeare si nu numai :  “chat”.

   I-am povestit atunci preastimabilului nostru coleg patania unui alt preastimabil coleg ( de-al meu) , in speta numitul si renumitul ( aici in zona)  domn Vasile Andries, patanie patita de acest adevarat Stan Patitul , in unul din anii trecuti pe maurile insorite ale Prutului ( scuze , dar trebuie sa rectific, pe unul din malurile  Prutului, pentru ca celalalt mal din pacate si-a schimbat proprietarul de drept) . Aceasta povestioara l-a distrat pe mai sus citatul Radu Pop , asa ca m-am gandit sa v-o povestesc si voua, celor care o sa aveti bunavointa a citi aceste randuri ( desigur ca de atunci am avut timp sa-i mai adaug niste ” adaugiri “  mai mult sau mai putin reale, asa ca sa dea mai bine).

   Dupa cum spuneam, in urma cu mai multi ani, impreuna cu al meu nas Constantin si cu dl. Vasile am purces la drum , spre localitatea Ripiceni , jud. Botosani, cu scop clar : capturare de peste din raul Prut ( adica , mai pe scurt am plecat la un pescuit si la o “haulita” , a se citi “betie”, ca pe vremea aia inca nu ma luasera in colimator doctorii cei rai care mi-au interzis consumul de material spirtos de orice forma , culoare si numar de grade).

   Acolo la Ripiceni este o zona destul de frumoasa. Raul Prut se largeste foarte tare datorita barajului de la Stanca Costesti si are adancimi considerabile. Pe atunci exista o peredea de stuf , undeva in stanga carierei de piatra, perdea care acum din pacate nu mai exista. In acel loc ne-am “cazat” noi, dupa ce bineinteles ne-am salutat cu strangeri de mana si degustari repetate din sticla de vodka , cu cei de la P.F. care aveau ( cred ca mai au si acum) un fel de pichet acolo langa cariera si care ne-au luat in evidenta . Desigur luarea in evidenta este obligatorie, iar ei fiind niste gazde primitoare , cu toate ca se aflau in timpul serviciului nu au putut refuza oferta noastra de a ni se alatura in tentativele noastre repetate de a goli cat mai repede cu putinta recipientele cu tarie.

   Concretizand pot spune ca a fost o noapte folclorica ( mentionez ca am ajuns pe malul apei undeva in jur de orele 18 ) din care mai retin doar inceputul ei si , din cand in cand urletele deslanate ( oricum atunci probabil imi rasunau in urechi precum o muzica foarte placuta) ale lui Vasile ,un om foarte mare la sfat ( mare e chiar si fizic vorbind pentru ca sare usurel de suta de kile) si mester la cantat/urlat. Cred ca acele versuri care i se atribuie pe drept sau poate pe nedrept ( nu ma pot pronunta cu exactitate) lui Eminescu, cele cu : “ Ma uit la luna – luna-i sus … etc “ au fost invatate pe de rost in acea noapte ,de voie  - de nevoie de catre onestii si pasnicii cetateni din acel sat riveran Prutului.

   Dimineata insa… vai, vai si iar vai . Dar totusi ne-am apucat de pescuit dupa o “reaparatie” prealabila.

   Si timpul trecea , noi ne mai reparam din cand in cand pana cand am adormit ( somnul de frumusete, se intelege) la umbra zgarcita a stufului.

   Pentru o mai buna “comprehensiune” a ceea ce va urma trebuie sa precizez ca pescuiam cu mai multe lansete la greuatate in care aveam diverse momeli ( boabe de porumb, viermi, rame , iar Vasile , nu mai retin exact de unde facuse rost de asa ceva, avea in unul din carlige un pestisor ( nu cunosc specia, cert este ca era un pestisor tare ghinionist care si-a gasit obstescul sfarsit in acea zi) .

   Pe langa noi mai aparusera niste confrati de breasla care s-au minunat foarte vazandu-ne ca ne odihnim ziua in amiaza mare , dar intelegand repede despre ce e vorba ( fie din cauza sticlelor goale care stateau imprastiate prin iarba , fie din cauza emanatiilor etilice din corpurile noastre ) s-au multumit sa concluzioneze : “- Baietii astia dau la somn”.

   Am avut parte de ceva timp de odihna , pana la un moment dat cand am auzit niste strigate “- Hei !!!Sculati bre!! Trage! Va trage undita in apa !”. Erau vecinii nostri care chiar pescuiau ,  nu ca noi, si in bunatatea lor neconditionata ne anuntau ca una din lansetele noastre era pe cale sa dispara sub ape ca urmare a fortei de tractare exercitata de vietatea de la celalalt capat al firului.

   Buimac de cap am mijit ochii spre apa si l-am vazut pe Vasile , ca una dintre lansetele sale era cea calatoare cum se incordeaza pentru a intepa. Inteapa omul si incepe sa mulineze. Toate privirile erau atintite asupra sa. “- E mare bre! Uite cum i-a indoit batul !” zice un chibit .”– Sigur , e mare de tot . Ai grija cum il scoti !” glasui un altul. Ideea e ca Vasile , transpirand din greu ( din varii motive) tragea de lanseta cu putere si incerca sa recupereze firul dar se parea ca era o munca foarte anevoioasa. La un moment dat insa se intampla un lucru neasteptat, firul slabi brusc iar Vasile , din cauza fortelor fizice care actionasera asupra sa in acele momente , se pravali pe spate scapand undita din mana. Undita porni spre apa. Vasile se repezi precum leul asupra prazii spre ea si o prinse iar, dar … minune mare .. forta motrice care tragea de lanseta actiona in sus si nu in jos cum ar fi fost normal. La inceput nu am inteles fenomenul, dar apoi am vazut o pasare incercand disperata sa se inalte in zbor si totul a prins contur dintr-o data. O pasare de apa, mai tarziu am aflat ca era o lisita se agatase de unul din carligele de la undita lui Vasile( halise pestisorul pus de acesta in carlig) si reusind cu greu sa iasa de sub apa dorea sa-si ia zborul.

   Un ras general puse stapanire pe cei care asistau la spectacol , si cum romanul este o specie de om foarte spirituala , au aparut si comentariile : “- De caras cu barba am auzit , dar de caras zburator niciodata pana acum “ ; “- Asta inalta zmee bre!”… sau alte sicane de genul asta.

Dupa o lupta de cateva minute , sarmana pasare isi schimba directia de zbor , pornind in viteza spre mal , de unde pana acum dorise sa fuga peste intinsul cristalin al apelor. Ajunsa la mal, obosita peste masura fiind se ascunse in niste tufisuri aflate la cativa metri de noi. Vasile , pescarul- vanator, se repezi in tufis dupa ea. Se auzi la un moment dat un urlet nervos , care cu siguranta nu era al lisitei si dupa cateva clipe aparu colegul nostru tinand de picioare prada ca sa se scurga de sange ( intre timp o scurtase de capul din dotare cu cutitul proprietate personala).

   Ne-am adunat in jurul sau , minunandu-ne de o asa intamplare . “- Da ce-ai urlat bre in halul ala adineori ?” intreaba careva . “- Pai m-a muscat de deget spurcata cand am incercat sa pun mana pe dansa “ a raspuns Vasile .

   Altceva nu mai am ce povesti despre acea pescuiala. Peste am prins foarte putin , a doua zi dimineata ne-am pornit acasa, iar lisita cu pricina nici macar nu a fost cine stie ce buna la gust , dupa cum ne-a marturisit Vasile ulterior.

 

 

 

 

 


Dă-i notă

Adaugă comentariu

Discuție

Dorin Tudoreanu, 13 Februarie 2012

am patit si eu o intamplare asemanatoare, in iarna lui 2010 pe Prut, cand o lebada prostuta, care misuna printre betele noastre , probabil atrasa de mirosul de peste din carlige, s-a agatat de-un carlig, am scos-o , noroc ca nu era decat intepata in pielea dintre
'' degete '', am facut poze cu aceasta ...si nu mai voia sa plece ca i-am dat sa manance peste si paine inmuiata in apa-am poze, dar nu stiu unde sa le incarc......

Florin-Mihai Ursu, 29 Ianuarie 2012

buna asta Dinule

Ionut Ciocan, 27 Ianuarie 2012

''Asta inalta zmee bre!''.....doamne cat am rasss....din nou f buna povestirea dinule....cred ca incep sa devin fanul tau numarul unu......am si eu o povestire asemanatoare.....poate o voi scrie .....desi eu nu am talent prea mare la asa ceva

Citeşte din aceeaşi categorie:

Indemn, 19 decembrie 2017, Suflet de poet

Sfarsit de cariera?, 6 decembrie 2017, Simplu... inca ma gandesc...

Din lumea pestilor, 24 iunie 2014, Stavridul lucios

Cugetarile unui val, 24 iunie 2014, Ce e val ca valul trece!

Pestele si pescarul, 24 iunie 2014, Fabula

EPISTOLĂ – Un strigăt din noapte, 12 august 2013, Daca voi orbi înseamnă ca m-au ales zeii să măresc întunericul. (Daniel Corbu)

Primavara sperantelor, 20 iulie 2013, "Primăvara este pentru suflet un surâs al infinitului" (Victor Hugo)

Cuvinte gri, 23 martie 2013, „Natura nu a trădat niciodată inima care a iubit-o.” William Wordsworth

Bătrânul, viaţa şi natura, 23 martie 2013, „Amintirea este întotdeauna un loc de întâlnire” Isabel Allende

Lumini în derivă, 23 martie 2013, Ironia supremă a vieţii este ca nimeni nu scapă de ea în viaţă. – (Robert Heinlein)