scrie

Şoapta

"Natura în care ne odihnim dă şi ea concertele ei, la care trebuie să asistăm în cea mai respectuoasă linişte"( G. Calinescu ).

de Dinu Florin Cirstean, Sâmbătă, 7 Mai 2011, 1774 afisari, rating maxim


       Racoarea cobora odata cu seara . Umbrele prea lungi isi pierdeau acum si din claritate amestecandu-se difuze cu cenusiul amurgului. Prin orizontul de purpura pasari de foc negru desprinse parca din astrul ce statea cufundat pe jumatate in imparatia apelor gata sa apuna  , tipau visatoare trecand  in zbor lin spre cuiburile lor.

       Mii de mici gaze ,cu aripi tremuratoare , pentru care traiul in lumina incepe si se termina in decursul aceleasi zile , isi consumau ultimile secvente de dragoste si viata. Aceste intruchipari fugare ale celor prea tineri plecati spre eterna tihna ce se asterne dupa trecerea pragului invizibil ce desparte viata de moarte si care nu au avut bucuria de a gusta din taina sfanta a cununiei in decursul existentei lor telurice , invie in  fiecare an  pentru a gusta pret de cateva ore din miracolul cel mai ales dat de Dumnezeire omului : Dragostea.

       Incet,  incet , noaptea se strecura cu unduiri misterioase peste intrteaga fiinta. Ultima raza de soare disparu incet intre degetele lungi si tremuratoare  ale reginei intunecate . Mantia sa invaluia acum universul .  Rusaliile disparusera si ele dar invaluite intr- o alta mantie. Giulgiul nemilos al mortii le avea acum sub stapanirea sa.

       Cu un licar tremurat aparu dintre ape  mandrul Luceafar . Inainta incet pe cer cu mersul sau astral privind blajin cu un un suras usor zeflemitor spre pamantul amagitor cautand cu privirea-i patrunzatoare  spre copila cea plina de pacat parand a-i sopti necontenit : “- Ce-ti pasa tie chip de lut ? …Ce-ti pasa tie ?”….  Tacuti aparura si celialti astrii ai noptii aliniindu-se cuminti la lourile lor .

        Un tipat lugubru de cucuvea strapunse pe nesteptate intunericul destramand pentru scurt timp linistea de mormant a noptii. Il urma un falfait usor de aripi care puse in miscare aerul greu , apoi tipatul se auzi inca o data si inca o data , dar din ce in ce mai departe din ce in ce mai slab pana se transforma in liniste. Mai apoi ,dupa un fosnet abia simtit, printre tufisurile de pe mal isi facu aparitia gratioasa faptura a slujitorului Dianei , cea care il privea tacuta dintr-un varf de cedru . Cu ochii larg deschisi, cu narile tremurande si un pas usor , tanarul caprior se apropie de luciul apei. Cercuri mari se desenara frumos pe suprafata fina a acesteia in timp ce   botul catifelat al capriorului o atinse tragand  cu nesat lichidul vital pentru a astampara   focul mistuitor al setei .

         Orele treceau incet  mutand stelele , schimband harta cerului. O boare usoara reusi sa-si faca loc cu greu incretind suprafata apei din care se ridicau nouri sovaitori de ceata alburie.

        Zorile se apropiau arauncand mici bulgari de lumina inspre intunericul care se grabea sa plece.

         Deodata toata natura incremeni. Nimic nu misca , nimic nu vibra. Parca inghetase totul. Era momentul acela magic al inceputului de zi in care , pret de cateva clipe ,domneste o tacere atat de puternica , atat de mareata si de patrunzatoare  incat iti da senzatia ca o poti auzi.

       Apoi lumea se puse iar in miscare. Vantul usor fugarea valatucii de ceata , pasari stinghere incercau sa vesteasca si celorlalti inceperea unei noi zile. Un fluture pe care nu se stie ce dorinte ascunse il scoasera din ascunzisul sau nocturn la acea ora atat de matinala trecu nu departe de mine pierzandu-se in ceata care inca acoperea apa. Plescaituri repetate vestira ca si pestii cei tacuti se avantau din adancuri sa priveasca pret de o clipa spre ziua in nascare.

          Si prin acel fosnet al trezirii la viata mi se paru ca aud o chemare abia soptita strigandu-mi numele . Sangele imi ingheta in vene . Mi se paru ca era vocea tatei. Am intors brusc capul  dar ,din pacate , nu am vazut pe nimeni. Apoi am inteles . Auzisem o amintire . O amintire atat de draga a noptilor mirifice petrcute cu el pe malul apei ,  la pescuit .Retraisem in acea noapte toate celelalte nopti pe care cu ani in urma le petrecusem cu el departe de casa, robi ai maretiei naturii .  

             

 


Dă-i notă

Adaugă comentariu

Discuție

Dinu Florin Cirstean, 31 Mai 2012

Fanul meu nr. 1 MARELE GENTLEMAN IONICA! Multam kamarad !

Ionut Ciocan, 31 Mai 2012

Domnu Dinu felicitarile mele inca o data!!!

Dinu Florin Cirstean, 29 Mai 2012

Kamarad, adancul meu respect!
Daca nu iubim si nu respectam natura, nu ne iubim si nu ne respectam pe noi insine ca si indivizi si pe noi insine ca si specie. Macar pentru simplul fapt ca avem copii si merita sa protejam si sa respectam ceea ce avem, sa aiba si ei parte de bucuriile pe care le avem noi.

Iosif Cojocariu, 29 Mai 2012

Kamarade ai un talent deosebitin a-ti face cunoscute toate trairile sufletesti,si ma bucur ca existi si mai exista printre noi si din cei ce iubesc,si respecta natura cu toate binefacerile...si cateodata toanele ei........datorate tot noua muritorilor.

Citeşte din aceeaşi categorie:

E iarnă iar, 20 martie 2018, „Sensul vieții este orice îl faci tu să fie…” Joseph Campbell

Prutul, o iubire infinita, 12 august 2013, Ascultă cântecul sacru al Prutului Şi, mai mult ca sigur, vei descoperi Poezia existenţei! Alina Lehmann

Usque ad finem, 19 iulie 2013, „Blestemul este o provocare nemăsurată…” Emil Cioran

2013.06.05, 7 iunie 2013, Ghelari,jud hunedoara

2013.06.04, 4 iunie 2013, Astazi am fost cu treaba in Aiud si Teius. La intoarcere am zis sa o iau pe malul Muresului .

Ceva care ar trebui sa fie normal., 24 martie 2013, Valurile vietii ma poarta de doi ani in Germania, locuiesc temporar in Siegen e o zona deluroasa, ceva in genul statiunii Moneasa sau zona Blajului din Alba

Omul de zăpadă, 23 martie 2013, „Minunea este copilul cel mai drag al credinţei”. Goethe

Legenda râului Prut, 13 martie 2013, Întotdeauna când pescuiesc pe râul Prut îmi amintesc de vorbele frumoase ce mi-au conturat prima oara legenda acestui râu frumos

O lacrima, 9 octombrie 2012, Nimic nu e mai trist decat o lacrima ce ofileste un zambet. - Andreea Trifu

VISUL UNEI AMINTIRI, 12 iulie 2012, "Omul este cuprins de natură. Unii o numesc frumuseţe. Peste ani, omul îşi aduce aminte de momentul de fericire trăit, care s-a sădit durabil în fiinţa sa. Poate că nu mai ştie locul, poate că imaginea este acum neclară, dar i s-a întipărit în minte pentru totdeauna." (Peter Sragher