scrie

E iarnă iar

„Sensul vieții este orice îl faci tu să fie…” Joseph Campbell

de Dinu Florin Cirstean, Marţi, 20 Martie 2018, 107 afisari, rating maxim


    E iarnă iar.  Calendarul şi-a rupt filele trecând bine de jumătatea lunii lui mărţişor dar afară e iarnă din nou. Zăpadă , vânt, frig, tot tacâmul.

     Săptamâna trecută, ȋn cele câteva zile ȋn care ȋn care o amăgire de primăvară luase lumea sub controlul său am văzut stoluri imense de cocostârci zburând rotat, ca nişte cruci mişcatoare, pe cerul alburiu. Am văzut şi câţiva grauri-balauri veniţi prea devreme ȋntr-o ţară ce aminteşte mai mult de ţinutul Narnia  decât de altceva. Flămânde şi extenuate după drumul lung parcurs, sincer nu ştiu cum vor rezista aceste păsări călătoare până ce va trece şi acestă ultimă, sper eu, şi cred că sperăm cu toţii, răbufnire orgolioasă a unei ierni rătăcită-n anotimpuri. Probabil multe dintre aceste ȋnaripate vestitoare ale vremurilor calde vor fi răpuse de foame şi frig.

    Spre prânz streşinile plâng uşor dar imediat ce sorele se răstoarnă din cumpăna cerului frigul aspru le curmă plânsul transformându-l ȋn ţurţuri lungi şi reci aidoma unor colţi cu care iarna muşcă crud din lume.

    Despre pescuit ce să mai vorbim? Nu-i vreme nici de copcă dar nic de alt gen de exerciţiu halieutic.

    Cu ochii minţii ȋmi pot doar imagina partide de pescuit iar din colbul amintirilor pot retrăi ceea ce la un moment dat reprezenta prezentul: drilurui, aşteptări, speranţe, eşecuri, toate trăite ȋn ȋmpărăţia apelor, atunci când sorbeam cu nesaţ laptele pur al fericirii din sânul naturii mamă.

    Ştiuca nervoasă sare din val, bibanul zburlit se-agită sub undă, avatul lucios atacă nebun iar şalăii se zbat ȋn străfund. Dar totul nu-i alta decât amintire, nu-i alta decât un scump porţelan pe-o poliţă fină de-argint aurit ce şade-ntr-un echilibru precar cu teamă de frângere-n eterna uitare, cu dulce-adrenalină scăldată ȋn soare.

    Şi afară e iarnă din nou......, ȋn amintiri doar e vară.          

*

  Soarele prinde a-şi scălda obrazul ȋn luciul lacului iar natura toată miroase a-nserare. Stau singur ȋn barcă şi privesc spre apus. Cerul e vânăt şi roşu şi galben cu nori de var alb stropit ȋntr-aiurea. Vântul e mort iar unda e oablă. Doi stârci par că tremură-n zare şi se pierd negrii-n lumina de jar ce-n ape dispare. Din stufuri se-aude ţipăt şi râset de viaţă. Pescăruşi şi raţe se ceartă ȋn van iar uliul din cruce de cer cu foame-i priveşte.

   Năluca cuminte-n străfund cercetează. O salt ȋncet apoi o smintesc iar ea dansează jocul menit a face ca frica din peşti să dispară. A face ca nimic alta-n lume să aibă vreun sesn decât acea minune ce se-agită sub val.

   Atacul apare, brusc şi brutal. Firul fuge-n neştire iar vârful lansetei e arc. Pretedentul la gume se zbate nebun. Ȋl simt cum doreşte să scape, cum viaţa dintr-ȋnsul vibrez-a oţel. E mare iar pescarul din mine trăieşte astral. Nădejdi diferite atunci ne ȋncearcă. El vrea să scape, să fugă, să plece, iar eu vreau să-l prind, să-l simt cum la mine ȋn braţe tresaltă . Crâncenă soartă amândoi o trăim. Blestemul e mare pentru noi doi. Cu ce s-ar schimba lumea de-oi birui? Ce lacrimi vor curge de el va scăpa? Doar orgoliul meu va fi singurul ce de suferit va avea. Orgoliul şi-atât căci de va avea şansa să scape ȋn lumea-i tăcută ca o năzărire de vis va dispărea iar de voi fi eu ce-l care ȋnvingător voi ieşi el liber să plece va fi, şi astfel nimic din ordinea firii nu s-ar clinti. Merită oare jucat acest joc? Desigur, căci altfel nu mă pot defini ca pescar. Asta-i menirea, asta e soarta, şi- oricât aş dori nu voi mai putea  ȋntoarce de-acum roata.

*

   Tresar, deschid ochii şi privesc pe fereastră.

  Afară ȋnsă este iarnă din nou.

 


Dă-i notă

Adaugă comentariu

Discuție

Boris Hrehoriac, de 10 luni

Frumos la fel visez la verile trecute, uitanduma la poze si filmulete facute pe malul apei.

Citeşte din aceeaşi categorie:

Prutul, o iubire infinita, 12 august 2013, Ascultă cântecul sacru al Prutului Şi, mai mult ca sigur, vei descoperi Poezia existenţei! Alina Lehmann

Usque ad finem, 19 iulie 2013, „Blestemul este o provocare nemăsurată…” Emil Cioran

2013.06.05, 7 iunie 2013, Ghelari,jud hunedoara

2013.06.04, 4 iunie 2013, Astazi am fost cu treaba in Aiud si Teius. La intoarcere am zis sa o iau pe malul Muresului .

Ceva care ar trebui sa fie normal., 24 martie 2013, Valurile vietii ma poarta de doi ani in Germania, locuiesc temporar in Siegen e o zona deluroasa, ceva in genul statiunii Moneasa sau zona Blajului din Alba

Omul de zăpadă, 23 martie 2013, „Minunea este copilul cel mai drag al credinţei”. Goethe

Legenda râului Prut, 13 martie 2013, Întotdeauna când pescuiesc pe râul Prut îmi amintesc de vorbele frumoase ce mi-au conturat prima oara legenda acestui râu frumos

O lacrima, 9 octombrie 2012, Nimic nu e mai trist decat o lacrima ce ofileste un zambet. - Andreea Trifu

VISUL UNEI AMINTIRI, 12 iulie 2012, "Omul este cuprins de natură. Unii o numesc frumuseţe. Peste ani, omul îşi aduce aminte de momentul de fericire trăit, care s-a sădit durabil în fiinţa sa. Poate că nu mai ştie locul, poate că imaginea este acum neclară, dar i s-a întipărit în minte pentru totdeauna." (Peter Sragher

Natura ,de cateva zile,sau ani..., 29 mai 2012, Ce descriere sa mai dam naturii,cand ea face ce vrea ea din noi.....