Hei, verifică aplicația Eu, Pescar!

Nu este o rețea de socializare, nu este un loc unde să te lauzi dar o aplicație de tip asistent personal, gratuită, ce-ți permite să memorezi toate partidele tale de pescuit. Informațiile introduse sunt private, ale tale, stocate securizat pe servere de tip Cloud. Click aici, deschide pagina aplicației în Magazinul Play sau aici pentru pagina aplicației în App Store

scrie

Pescuit în copilărie

Pe timpuri, in anii '70 era atat peste pe lunca Siretului, incat nu reuseam niciodata sa pescuim intr-un sezon in toate baltile ce ramaneau dupa retragerea apelor primavara.

de Dorin Tudoreanu, Sâmbătă, 18 Februarie 2012, 2051 afisari, rating maxim


      Pentru ca orice poveste trebuie sa inceapa cu ''a fost odata'', chiar a fost in anii '70 un rau mare, care primavara, dupa topirea ''zapezilor de altadata'', neavand baraje, iesea din matca, inundand suprafete insemnate din lunca, care umplea cu peste orice groapa , unde  ramanea dupa retragerea apelor.Acest mare rau, chiar era mare cu adevavarat, nu un paraias cum este acum, acesta era HIERASIUS, sau Siret, cum ii spunem noi acum, nu stiu cat o sa-i mai spunem, ca vara dupa barajul de la Bucecea ramane un paraias, care-l poti sari cu piciorul.Ce sa mai vorbim de peste in acest paraias acum....

Dar hai sa revenim la oile noastre : era prin '74 , iar eu copil fiind, ma culcam vara in vacante, cu varu-meu , in pod la sura la bunici, in fan , luam ceasul cu noi, care suna tot timpul la ora 2 fix , chemandu-ne la desteptare si plecam ca 2 tauni nocturni peste imasuri, culturi, pana la baltile noastre.Totul era pregatit de cu seara: betele de alun, cu inele si 2 cuie batute ptr. infasurat nylonul , monturile facute, ramele, mamaliga , punguta de la lapte tot timpul plina cu srot ptr. nada, gentuta noastra cu mancare, apa etc.

Odata ajunsi pe malul apei, nu ne mai cunosteam unul cu celalalt, era o regula , nu scoteam nici un sunet orice s-ar fi intamplat . In acea dimineata , ca de obicei ne-am pornit la pescuit, dar in gentuta noastra am inclus si o cutie de la mazare plina cu viermusti , culesi de la CAP, de la o vaca ce sucombase.Eram hotarati ca vom rupe gura pestelui si targului cu noua noastra momeala.Cum am ajuns pe balta numai de noi stiuta, am innadit locul cu mamaliga si srot si ne-am apucat de carasit, un carlig cu rama rosie , celalalt cu viermusti.Carasul manca ca de obicei, unul dupa altul, dar tot timpul numai la rama rosie.Am schimbat noi carligul, am schimbat locul, dar nimic, carasul se incapatana sa manance tot la rama.

Am prins pana pe la ora 10, cam 1-1,5 kg de om , soarele era deja sus, pestele se cam oprise din tras, hai sa mancam si noi.Aduc gentuta noastra de la umbra unei tufe  ,dar cand o deschid surpriza: viermii ramasi in cutia de baza, se varsasera si invadasera geanta, cu  tot ce erea in interior.Initial ne-am consolat, asta e cum sa mancam paine cu viermi, casul era mult mai gras acum, dar cum timpul trecea si stomacurile noastre faceau din ce in ce mai urat....De plecat acasa nu prea ne tragea ata, aveam vreo 5-6 km si pe caldura aia....greu de pornit.Asa ca ne-am dat la ales viermii din paine , si incetul cu incetul am ales si viermii din branza, rosii si a iesit o masa pe cinste.Urma apoi baia de la pranz, unde cateva ore ne balaceam in ghiolul nostru, iar dupa amiaza, iar o repriza de pescuit.

Erau vremuri extraordinare, carasul , linul, rosioara colcaiau prin baltoace, noi petrecand verile fericiti si linistiti, departe de nebunia ce o traiesc copii din ziua de azi.

Oare de ce si-a batut joc omul de natura in asemenea hal si a distrus totul?

Atunci, prin inundarea luncilor Siretului acesta aducea si mal fertil, care facea recolte extraordinare, fara alti fertilizanti, ori acum cu construirea acestor baraje, omul s-a pus contra naturii, iar Siretul saracul se mai razbuna din cand in cand , dar din ce in ce mai anemic .Ma bucura nespus faptul ca Barajul de la Bucecea s-a colmatat si va disparea in urmatorii ani, dar ma intristeaza ca e aproape gata altul la Zvoristea, care va opri pestele sa-si urmeze chemarea sa.

Pe timpuri, pana sa se construiasca barajele de pe Siret din zona Bacau, Galbeni ,etc, era atat de mult peste si era asa debit, incat nimeni nu mergea la Prut.Primavara devreme urca din Dunare haotul negru(morunasul), va spun sincer exemplare la 1 kg prindeam zilnic, apoi scobar cel mai mic era la 500 gr, mreana sub 500 gr. nu ne interesa, crapul de rau era unul dintre cei mai bataiosi pesti, dar acum ce a ramas din apa aia-un DEZASTRU , branconat la sange de cine vrea , oricum nu vine nimeni in control niciodata !

Asta e povestea trista a unui rau mare, care a FOST ODATA....

Imi pare rau daca v-am intristat cu aceasta povestioara, dar este o realitate trista a zilelor noastre.

 

 

 

 


Dă-i notă

Adaugă comentariu

Discuție

Florin-Mihai Ursu, 20 Februarie 2012

Pai de balastiere sa nu mai vorbim , ca s-au facut o gramada + ca se si murdareste apa de la ele!

Bogdan Craciun, 20 Februarie 2012

Salutare!Si Oltul are problemele lui cu braconajul care se practica nestingherit in mai toate felurile:hata(japca),plase si mai nou cu parasutele facute din monofilament subtire in care se incalcesc pestii.In plus in zona in care pescuiesc eu va aparea o balastiera care in mod sigur va duce la migratia pestilor din aceea zona pe un timp indelungat!Eu personal tanjesc dupa apele salbatice in care pestii sa se inmulteasca nestingheriti!

Florin-Mihai Ursu, 18 Februarie 2012

Ionica tin sa te contrazic , Oltul o mai duce mult , in zona noastra nu este cred ca este afectat de baraje , ce sa zic , insa este o problema cu branconatul , mai ales pe barajul de la Dridif , oricum mergem inainte inca mult timp cu Oltul !

Ionut Ciocan, 18 Februarie 2012

pacat...la fel si cu Oltul...nu mai are mult si gata ...e mort

Dinu Florin Cirstean, 18 Februarie 2012

Subscriu

Citeşte din aceeaşi categorie:

Pescuit pe cris, 24 ianuarie 2014, Anul acesta am deschis sezonul de pescuit in 04 01

Pescuit la varsand, 12 ianuarie 2014, Inpreuna cu echipajul nostru de pescuit am deschis anul 2014 cu o partida de pescuit

08.01.2014-pe Strei la podul din Calan, 8 ianuarie 2014, Podul de pe Strei din Calan

04.01.2014, 4 ianuarie 2014, Podul vintului-vurpar

23.12.2013, 24 decembrie 2013, In 2 ore si un pic

Vara asta, 8 septembrie 2013, Cum am venit asa am si plecat

Intre mova si mures pe partea cu muresul, 7 iulie 2013, Bologneza vs feeder

Intre teleac si totoi, 23 iunie 2013, La somn si soamne

Poveste de iulie, 24 martie 2013, „Viaţa nu este ce ai trăit, ci ce îţi aminteşti că ai trăit şi cum ţi-o aminteşti pentru a o povesti” Gabriel Garcia Marquez

MORUNAŞII DE SOLSTIŢIU, 17 martie 2013, "Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată." Octavian Paler