Hei, verifică aplicația Eu, Pescar!

Nu este o rețea de socializare, nu este un loc unde să te lauzi dar o aplicație de tip asistent personal, gratuită, ce-ți permite să memorezi toate partidele tale de pescuit. Informațiile introduse sunt private, ale tale, stocate securizat pe servere de tip Cloud. Click aici, deschide pagina aplicației în Magazinul Play sau aici pentru pagina aplicației în App Store

scrie

True story

Orice obstacol are în el şi bucuria omului care îl va depăşi .( Napoleon Bonaparte )

de Dinu Florin Cirstean, Miercuri, 9 Martie 2011, 1609 afisari, rating maxim


           Plecarea asta grabita il cam enerva . Nu se simtea in largul sau cand trebuia sa impacheteze in graba . Mereu se intampla sa uite cate ceva. Si , ce era si mai suparator, acel ceva, era intotdeauna foarte important. Dar nu avea ce face. Daca dorea sa mearga si el , atunci neaparat trebuia sa se grabeasca. Isi incropise o lista cu cele necesare si asa ca acum, dupa ce terminase de impachetat , o verifica sa vada daca n-a uitat ceva. Totul parea in regula : betele erau in husa ( toate 3), momeala si nada erau puse, apoi trusa cu maruntisuri ( carlige, fire, vartejuri, degorjor, etc) era la locul ei, ochelarii polarizanti, juvelnicul, minciocul cu coada telescopica,mancarea , sticla cu apa, toate erau impachetate. Zambi victorios ca reusi sa termine la timp. Privi ceasul dar tresari la auzul unui claxon. Sosise masina. Exact la timp.

             Isi lua "la revedere" de la cei de-acasa ( era un fel de-a spune , deoarece copiii dormeau si doar sotia sa il ajutase la impachetat ) apoi, incarcat de bagaje, se indrepta spre masina care-l astepta. Saluturi scurte, strangeri rapide de mana , incarcarea rapida a bagajelor si " LA DRUM! ". Nu era timp de stat la povesti . Pentru asta aveau timp la noapte. Masina mergea cu viteza ( probabil nu chiar cea mai legala viteza posibila), pe drumul inca liber la acea ora matinala. Tovarasii de drum , carea apoi aveau sa se transforme in tovarasi de pescuit, erau inca destul de retinuti la vorba. Asta pana vor opri la non-stopul de la intrarea in Siret, acolo unde cafeaua tare ( si cate un " intaritor" pentru unii ) ii va pune pe picioare si-i va scoate din piroteala. Si exact asa se si intampla. Dupa primele guri de cafea fiebinte , sau de cafea "imbunatatita " cu diferite licori bahice, dupa caz, discutiile incepura sa se infiripe .

- Daca va fi vreme buna, dupa cum anunta astia la tv, o sa prindem peste frumos. zise Vasile.

- Numai sa prindem loc. replica sec Constantin, vesnicul nemultumit.

- Pai daca nu conduci cu viteza mai mare chiar asa o sa si patim. I-o intoarse Petru, cel mai apropiat de varsta cu el.

Consatntin il privi chioras stramband din mustata si replica:

- Daca nu-ti place urca-te tu la volan! Iar daca o fi ocupat, te bagi in apa inaintea lor si le sperii pestele, asa cum ti-e obiceiul, ca doar ai cizmele sold la tine ........

          Restul discutiei se pierdu undeva in neant, trecu paralel pe langa el. Cand il auzi pe Constantin pomenind de cizme sold, ingheta pur si simplu. Dupa cum era regula , uitase ceva, si acel ceva era extrem de important : compleul impermeabil din neopren cizma - piept ramasese acasa. Ce va face in acele doua zile racoroase de toamna , pe o apa asa de mare cum e Prutul fara costumul sau impermeabil? Sa se intoarca din drum nici nu putea fi vorba. Ii pieri tot cheful. Nici nu-si dadu bine seama cand ajunsera la Saveni, la Politia de Frontiera. Dupa ce completara cererile de acces in zona si primira hartiile la mana , plecara spre locul de pescuit. Gasira libere locurile vizate. Dar nivelul apei fiind crescut era obligatoriu sa se stea in apa cativa metri pentru a putea controla deplasarea plutei pe linia de nadire. Toti se echipara bucurosi, numai el statea si se uita pierdut la apa , nestiind ce sa faca. Singura solutie era sa caute un loc mai izolat si sa pescuiasca la feeder, lucru care nu-l incanta . Dar nu avea ce face.

                     Isi lua bagajele si pleca mai in amonte de locul unde se instalasera deja colegii sai. Acestia il vazura plecand si-l intrebara mirati:

- Unde te duci musiu?

- Merg sa caut un loc pentru feeder, ca mi-am uitata compleul acasa.

- Ce sa-ti fac daca esti uituc. comenta , ca de obicei, Constantin.

Ce sa mai zica.? Zambi amar, si se multumi sa raspunda :

- Daca imi ziceati si voi macar de aseara ca plecam poate n-as fi uitat, dar asa ma sunati la ora 3 ca plecam la 4. Nu se face asa ...........

- Nici noi nu eram hotarati.... mai auzi raspunsul lui Petru, dar acest lucru nu-l incalzea prea mult, pana la urma el era cel care uitase.

            Merse ceva vreme, pana dadu de un cot al apei , pe care nu-l cunostea inca. I se paru ca acolo ar fi un loc nimerit sa incerce. Scoase batul de feeder din husa, instala suportul pentru undite, sprijini batul de suport si incepu apoi sa prepare nada. Dupa ce termina aceasta operatiune incarca cosuletul , puse cativa viermi in carlig si lansa. Apo facu o nadire grea in amonte de locul de pescuit si , se aseza pe scaun, si incepu sa astepte. Orele curgeau incet, periodic verifica momeala din carlig, dar nu a avut nici o prezentare. Pescui pana la ora 10 seara fix. Rezultat : " zero absolut " . Abatut isi stranse lucrurile, si la lumina lanternei de cap , se indrepta spre tabara. Aici, voia buna era la ea acasa. Chiar daca nu dadusera lovitura , ceilalti 3 pescari aveau cu ce se lauda. Mreana manca multumitor si din cand in cand intra si cate un scobar. Asta era situatia nu avea ce face. Mai avea la dispozitie o zi, trebuia sa faca ceva ca sa recupereze.

             In minte ii incolti o idee, cam nesabuita la prima vedere , dar pe care avea sa o puna in practica a doua zi. Va merge tot in locul in care pescuise cu o zi inainte, dar nu va da la feeder, ci va incerca la bologneza, dar nu cu viermi, ci cu boabe de porumb, avea cateva , luate din congelator, pentru carlig. Va pescui fara nada. Nu avea incotro. Incercarea moarte n-are, zice o vorba din popor. Zis si facut. Se trezi dimineata , inaintea celorlalti si pleca grabit spre locul de pescuit. Scoase bologneza de 7 metri, puse la mulineta tamburul pe care avea fir de 0.16, ca sa poate arunca la distanta mai mare , o pluta de 6 grame, si , cu un " DOAMNE AJUTA! " rostit cu toata convingerea , facu prima lansare. Arunca la o distanta de aproximativ 20 metri, dincolo de curentul apei, in aporopierea malului dinspre Republica Moldova. Acolo apa curgea ceva mai domol. Avand batul de 7 metri reusi , chiar daca nu putea intra in apa, sa pastreze linia acolo unde isi propusese. Pluta inainta 1 metru, apoi 2, 3 si deodata disparu in apa. Intepa scurt si ferm totodata. Simti zbatere in fir. Avea primul dril al acelei partie de pescuit. Nu era un peste mare , dar totusi era. Mulina cu atentie si scoase pe mal un clean de vreo 300 de grame. Pentru inceput era bun. La urmatoarea lansare , puse in carlig doua boabe de porumb. Rezultatul se vazu imediat . Clean de peste juma de kil. Pluta nu apuca sa inainteze mai mult de 5-6 metri pana disparea in adancuri. Mai si rata, dar foarte rar. In juvelnic pestii incepura sa se inghesuie. Numai si numai clean. Manca fara nada. Era un fenomen care se intampla cateodata cand , dupa o nadire excesiva ( atat ca si cantitate , cat mai ales ca perioada de timp), cu boaba de porumb inca de la finalul lunii iulie si pana in a doua jumatatea a lunii septembrie, cleanul, ingretosat de atata nada nu o mai mancase o perioada, dar acum, cand de aproximativ 2 saptamani nimeni nu mai nadise cu porumb, pestele incepuse sa-i duca dorul si manca cu pofta , fara nici o nadire prealabila. Mai patise asa intr-un an , tot la clean , cu visina, pe raul Siret , la Liteni. Era curios cat o sa tina "minunea " , caci lucrurile bune niciodata nu dureaza prea mult. Si intr-adevar in jur de ora 10 trasaturile disparura brusc. Fie se speriasera , fie din cauza ca apa se incalzise , isi mutara locul , nu putea spune cu precizie care era motivul , dar cert era doar faptul ca nu mai trageau. Dupa o jumatate de ora de incercari zadarnice se hotari sa faca o pauza.

            Puse batul sa se " odihneasca " pe suport si pleca sa inspecteze malul mai in amonte de locul in care era. Urca malul inalt si ajunse intr-o padurice .Nu merse mult prin ea si vazu lunadu-si zborul dintre ierburi doua rate salbatice. "O fi vreo balta prin apropiere " isi zise el. Mai inainta cateva minute si zari o perdea de stuf prin sparturile careia se vedeau ochiuri de apa acoperite de alge verzui. Se apropie curios de acel loc si cand ajunse pe malul apei , sesiza miscari ciudate prin iarba umeda din imediata apropiere a baltii. Privi cu atentie si vazu o multime de mici broscute , care speriate fiind se grabeau sa ajunga in apa dar se incurcau in firele de iarba mari si dese. Un zambet victorios ii aparu pe fata . Asta era salvarea lui. Avand vesta cea cu o mie si o suta de buzunare pe el, vesta in care avea de toate cele , numai ca nu-si amintea de fiecare data in care buzunar trebuie sa caute un anumit lucru, scoase repede dintr-unul din buzunare ( pe care-l nimerise din prima incercare , fapt care denota ca atunci cand esti coplesit de o emotie puternica subconstientul te ajuta mai mult decat crezi , informatia nemaitrecand prin filtrul gandirii lucru care duce iremediabil la indoiala si implicit la sovaiala ci totul devine automatism ) o cutie din plastic cu capacul perforat . O deschise si incepu sa adune cu grija puii de broasca . Cand considera ca are suficienta momeala, inchise cu grija cutia si se intoarse grabit la locul in care-si lasase ustensilele. Incepu prin a-si confectiona o noua instalatie, cu o pluta Cralusso Surf de 4 grame supralestata cu 6 grame de plumb. Puse un carlig fin cu paleta lunga , nr. 6 , cu spin pronuntat ( pentru a nu sari broscuta din carlig in timpul lansarii ) .Lua tacticos o broscuta maronie cu burta galbena si ii infipse carligul intr-unul din picioarele din spate. Broscuta se zbatea nebuneste lucru pe care clenul il gasea mai mult decat atragator. Schimba si locul de pescuit nu numai momeala si instalatia. Acum dadea in mijlocul apei chiar in vad , acolo unde rasareau din apa niste bolovani uriasi. Pescuia la retinut . Pluta surf se comporta perfect in curent. Imediat se observa si prima trasatura. Aparu primul clean. Apoi al doilea si al treilea. Pana la ora 16 ritmul se mentinu in mod constant . Schimba din cand in cand locul,cand observa ca trasaturile se raresc , inaintand incet spre aval. La ora 16 termina broscutele . Se gandi sa mearga sa mai stranga cateva dar se razgandi . Prinsese destul peste. Nu mai avea rost sa se chinuie. Isi stranse bologneza si o puse in husa. Pregati aparatul foto si scoase cu grija juvelnicul lung de trei metri din apa. Pestii " de argint " se zbateau cu disperare simtind ca sunt scosi din mediul lor. Facu mai multe fotografii in interiorul juvelnicului apoi incepu sa-i elibereze, unul cate unul , numarandu-i in acelasi timp.Erau in total 64 de cleni. Opri pentru a duce acasa pe cei mai mari patru dintre ei. Dupa ce sfarsi aceasta operatiune cantarii pestii opriti. Aveau 4.6 kg impreuna. Puse juvelnicul intins pe mal sa se usuce si incepu sa faca diverse fotografii imortalizand spre dulce aducere aminte locurile unde a reusit ceea ce cu o zi inainte parea imposibil, sa aiba o partida excelenta de pescuit. La ora 17 , juvelnicul fiind uscat isi stranse tot bagajul si porni vesel spre restul echipei. Se gandea ca va fi nevoit sa-i astepte pana se vor satura de pescuit, dar nu mica-i fu mirarea cand vazu ca acestia erau deja cu bagajele stranse si ei erau cei care-l asteptau pe dansul .

- Hei ce ti-a luat atat ? il intreba Constantin . Te asteptam de-o ora.

- Dar de ce nu mai pescuiti?

- Azi n-a mancat .spuse Vasile. Nu stiu daca am prins zece pesti de toti. Tu ai luat ceva?

- Uite aici in punga , patru cleni. Atat.

- Bun si asa . Daca nu-ti uitai compleul acasa , poate prindeai si tu mai mult. Hai sa plecam !

       Cu un suras abia perceptibil isi puse bagajele in portbagajul masinii si apoi se urca la locul sau. Drumul spre casa se desfasura fara peripetii , doar un singur lucru ar mai fi de povestit :

             La un moment dat Vasile, care statea langa el , il intreba daca a facut ceva poze si aflland ca da, ii ceru aparatul sa le vada si el. Deruland pozele una dupa alta ajunse si la cele facute cu clenii in interiorul juvelnicului. Le privi surprins apoi uitandu-se spre el il intreba soptit : "- De astazi ?" . El dadu scurt din cap in semn de afirmatie. Vasile scoase doar un fluierat scurt de mirare il stranse usor de antebrat si-i sopti : " Felicitari maestre !". Nu spuse nimic celorlalti . Era un om deosebit acest Vasile care stia sa respecte dorintele celorlalti. Si uite asa , pana la urma , tot raul spre bine , cum spune o vorba din popor. Daca nu uita acasa compleul poate nu avea o partida de pescuit asa de reusita . Totul este sa nu disperi si sa reusesti sa te adaptezi la conditiile date.

            A fost o partida de pescuit pe care o nu o va uita degraba.


Dă-i notă

Adaugă comentariu

Discuție

Dragan Alin, 9 August 2011

Adevarata poveste pescareasca!

Dinu Florin Cirstean, 10 Martie 2011

Vasile-da , eu-nu

Radu Pop, 9 Martie 2011

A pastrat Vasile "secretul" ?

Citeşte din aceeaşi categorie:

Pescuit pe cris, 24 ianuarie 2014, Anul acesta am deschis sezonul de pescuit in 04 01

Pescuit la varsand, 12 ianuarie 2014, Inpreuna cu echipajul nostru de pescuit am deschis anul 2014 cu o partida de pescuit

08.01.2014-pe Strei la podul din Calan, 8 ianuarie 2014, Podul de pe Strei din Calan

04.01.2014, 4 ianuarie 2014, Podul vintului-vurpar

23.12.2013, 24 decembrie 2013, In 2 ore si un pic

Vara asta, 8 septembrie 2013, Cum am venit asa am si plecat

Intre mova si mures pe partea cu muresul, 7 iulie 2013, Bologneza vs feeder

Intre teleac si totoi, 23 iunie 2013, La somn si soamne

Poveste de iulie, 24 martie 2013, „Viaţa nu este ce ai trăit, ci ce îţi aminteşti că ai trăit şi cum ţi-o aminteşti pentru a o povesti” Gabriel Garcia Marquez

MORUNAŞII DE SOLSTIŢIU, 17 martie 2013, "Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată." Octavian Paler